Ali Khamenei: De la revoluționar la simbol al terorismului
Ali Khamenei, liderul spiritual al Iranului, a fost ultimul șef de stat străin întâlnit de Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989. La fel ca și Ceaușescu, Khamenei a impus o politică de opresiune internă și izolare externă, reprimând brutal orice formă de contestare.
Parcursul lui Ali Khamenei
Născut în 1939 într-o familie religioasă din nordul Iranului, Khamenei a devenit discipol al lui Ruhollah Khomeini, conducătorul revoluției islamice din 1979. A jucat un rol crucial în răsturnarea șahului Reza Pahlavi și în instaurarea teocrației. Devenind viceministru al apărării și apoi președinte în timpul războiului cu Irakul, Khamenei a fost numit succesor al lui Khomeini în 1989, deși avea un rang inferior în cler. Constituția a fost modificată pentru a-i permite să devină lider spiritual.
Consolidarea puterii
Khamenei s-a autodeclarat „gardian al purității ideologice”, având descendență din profetul Mahomed. A preluat controlul asupra tuturor structurilor de putere din Iran, inclusiv militare, religioase și mediatice, sprijinindu-se pe Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, care a preluat principalele resurse ale țării și a instituit o supraveghere severă.
Rolul în terorismul islamist
După alegerea reformistului Mohammad Khatami ca președinte în 1997, Khamenei a oprit orice destindere, reluând atacurile împotriva Statelor Unite după atacurile din 11 septembrie 2001. A urmat o perioadă de teroare împotriva propriului popor, culminând cu zdrobirea Revoluției Verzi din 2009. Khamenei a sprijinit Hezbollah și alte miliții anti-israeliene, a susținut regimul lui Bashar al-Assad și a încurajat atentate teroriste.
Criza economică și protestele
Regimul a continuat programul nuclear în ciuda sancțiunilor internaționale. Criza economică și gestionarea defectuoasă a pandemiei au dus la proteste, iar în 2022, tinere femei au protestat împotriva opresiunii. Revoltele din decembrie 2022 s-au extins la nivel național, iar forțele regimului au reacționat violent, împușcând mii de manifestanți pașnici.
Concluzie
La moartea sa, Khamenei lasă în urmă o țară epuizată și dezbinată, dar și structuri totalitare complexe, care vor influența viitorul Iranului și relațiile internaționale ale acestuia.
