Riscul de infectare cu lepra
Lepra nu este o boală foarte contagioasă. Aproximativ 95% dintre adulții care au contact cu o persoană infectată nu vor dezvolta boala, datorită imunității naturale. Totuși, copiii sunt mai predispuși la infectare decât adulții.
Transmiterea leprei nu se face prin contact întâmplător cu persoana infectată, cum ar fi statul lângă aceasta în autobuz sau la masă, strângerea mâinii sau îmbrățișarea. De asemenea, lepra nu se transmite de la mamă la făt și nici pe cale sexuală.
Pacienții care urmează un tratament adecvat nu mai sunt contagioși la câteva zile de la începutul tratamentului cu antibiotice și pot duce o viață normală, fără a fi necesară izolarea.
Modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit includ calea aeriană (tuse, strănut) sau contactul direct și prelungit cu leziunile. Membrii familiei și contacții apropiați ai unei persoane infectate vor fi examinați periodic pentru a depista eventualele infectări.
Semnele și simptomele leprei
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare atunci când apar leziuni cutanate roșii sau depigmentate, asociate cu hipoestezie sau anestezie, sau orice alt simptom neurologic sau oftalmologic. Este important ca acest diagnostic să fie luat în calcul mai ales în cazul pacienților cu istoric de călătorie sau imigranți din zone cu incidență crescută, cum ar fi Asia și Africa.
Simptomele leprei pot apărea la 3-5 ani, sau chiar până la 20 de ani, după expunere. Această perioadă lungă de incubație face dificilă identificarea sursei infectării.
Concluzie
În ciuda temerilor legate de contagiozitate, riscul de infectare cu lepra este scăzut, iar tratamentele disponibile permit pacienților să ducă o viață normală, fără a fi necesară izolarea.
