Capacitatea militară a Iranului în 2026
În ciuda pierderilor suferite în 2025, Teheranul dispune de un arsenal considerabil și de o capacitate de ripostă dificil de neutralizat. Un element-cheie al acestei capacități sunt „orașele rachetelor”, infrastructuri subterane săpate în munți, uneori la peste 500 de metri adâncime. Aceste baze permit Iranului să continue atacurile timp de săptămâni sau luni, conform experților militari internaționali.
Arsenalul din orașele rachetelor
La începutul anului 2026, Iranul deține aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, în scădere față de peste 3.000 în 2022. Deși o parte a arsenalului a fost distrusă în conflictul din iunie 2025, producția internă continuă, cu zeci de rachete fabricate lunar în aceste uzine subterane. Parteneriatul militar cu Rusia oferă suport tehnologic și logistic.
Imaginile difuzate de Forțele Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției arată tuneluri vaste, rampe mobile și depozite protejate, concepute pentru a rezista bombardamentelor aeriene și pentru a permite lansări succesive, chiar și în condiții de atac intens. Aceste facilități pot găzdui rachete cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Shahab‑3, Sejil sau Khorramshahr, capabile să lovească ținte aflate la până la 2.000 km.
Capacitatea de lovire regională
Analistul militar Guillermo Pulido estimează că aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot atinge ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, toate având baze militare americane. Iranul a atacat deja 27 de baze americane și chiar Oman, stat mediator în negocierile nucleare.
Experții subliniază că, deși Iranul dispune de o cantitate mare de muniții, eficiența sa depinde de capacitatea de a-și proteja „orașele rachetelor” și bazele subterane de atacurile Israelului și Statelor Unite. O strategie eficientă a Teheranului este epuizarea apărării antirachetă a adversarilor, folosind drone ieftine, rachete balistice de cost mediu și tiruri succesive din locații greu detectabile.
Strategia de război de uzură
Regimul de la Teheran beneficiază și de rețeaua grupărilor teroriste afiliate, precum Hezbollah (Liban), Houthi (Yemen), miliții pro-iraniene din Irak și alte grupări din Siria. Aceste forțe pot continua atacurile chiar dacă teritoriul iranian este lovit direct, asigurând Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată.
Concluzie
Strategia militară complexă a Iranului, bazată pe orașele rachetelor și rețelele de grupări afiliate, îi permite să mențină o capacitate de atac semnificativă în regiune, cu implicații majore pentru securitatea țărilor vecine și a intereselor internaționale.
