Importanța încrederii în sine la copii
Studiile sugerează că dezvoltarea încrederii în sine începe devreme, când copiii sunt mici și creierul lor este în dezvoltare. Aceasta este o parte din motivul pentru care încrederea scăzută în sine pare să fie o caracteristică de familie. Copiii cu o stimă de sine scăzută o moștenesc de la ambii părinți, iar adulții cu o stimă de sine slabă tind să se concentreze mai mult asupra lor înșiși decât asupra copiilor lor.
Construirea încrederii în sine
Psihiatrul Dr. Lea Lis explică faptul că nu există o limită superioară a stimei de sine: „Stima de sine provine din înțelegerea de sine și a lumii din jur.” Un studiu realizat de Asociația Americană de Psihologie a constatat că copiii încep să dezvolte o stimă de sine încă de la 5 ani, moment în care creierul începe să creeze tipare de gândire și comportament cunoscute sub numele de scheme.
Experiențele și feedbackul contribuie la formarea schemelor pozitive, precum „sunt deștept” sau „sunt capabil”, dar și la dezvoltarea schemelor negative, care devin mai greu de corectat pe parcursul timpului.
Praxisul feedback-ului pozitiv
Stima de sine nu se bazează doar pe laude, ci pe tipul corect de laudă. Părinții ar trebui să laude copiii nu doar pentru realizările lor, ci și pentru eforturile depuse, chiar și în caz de eșec. Deși unii părinți se tem că o stimă de sine prea mare ar putea duce la narcisism, acest lucru este mai degrabă o reacție psihologică la stima de sine scăzută. Narcisiștii își derivă valoarea din succesele lor și au nevoie de laude constante pentru a-și menține ego-ul fragil.
Auto-efficacitatea ca alternativă
Psihoterapeutul John Mathews sugerează că un termen mai precis pentru „stima de sine” este „autoeficacitate”, care se referă la credința în capacitatea de a rezolva probleme și de a avea control asupra vieții. În loc să crească copii care cred că sunt minunați, părinții ar trebui să îi ajute să dezvolte un sens al scopului și al semnificației.
Feedbackul pozitiv necondiționat este esențial pentru dezvoltarea autoeficacității, dar mulți părinți au fost crescuți fără această experiență, ceea ce face ca procesul să fie mai dificil. Părinții cu o stimă de sine scăzută pot transmite aceste trăsături copiilor lor, chiar și în condițiile în care oferă feedback pozitiv.
Impactul părinților asupra copiilor
Părinții trebuie să se ocupe de propria stimă de sine înainte de a putea ajuta copiii să dezvolte o stimă de sine sănătoasă. Dr. Lis recomandă terapia cognitiv-comportamentală ca un prim pas, alături de cartea „Feeling Good, The New Mood Therapy” de Richard Burns, care oferă informații despre cum să inversăm percepțiile negative. Copiii învață să perceapă lumea prin ochii îngrijitorilor lor, așa că, dacă părinții se critică sau au frici, există riscul ca aceștia să transmită aceste trăsături copiilor lor.
Concluzie
Deși construirea stimei de sine poate fi o provocare, este esențial ca părinții să-și îmbunătățească propria stimă de sine pentru a-și ajuta copiii să dezvolte o încredere sănătoasă în sine. Aceasta nu doar că va influența generația actuală, ci va contribui, de asemenea, la un ciclu pozitiv în viitor.
